Ganduri...

....Sa treci printre minute, aproape sa le gusti, fara sa le simti gustul …
Uitarea e pentru cei ce traiesc din reflex, cei care se misca prin viata din inertie, in urma unui impuls pe care ei nu-l pricep si nici nu se chinuie prea mult sa-l priceapa.
M-am nascut – primul impuls – si traiesc constientizand drumul pierzaniei care este viata intru moarte.
Senzorialul – al doilea impuls (de)generat de primul – ma tine intr-un permanent contact cu lumea de care sunt dependent … sunt ca un narcoman constient de raul pe care drogul i-l face … si, tot ca un narcoman, cresc doza de drog dupa fiecare folosire, ma intep intotdeauna cu acelasi ac, realizand riscul … riscul de a ma infecta cu vreo boala teribila – ignoranta, plafonare, platfus sufletesc sau vreo carie a ratiunii …
… si la urma am lasat dragostea si moartea – impulsurile cele de pe urma – alaturate pt ca … hmm … sunt un romantic?!
E dragostea un motor?! E doar chimie – doua trupuri impreunate in virtutea unui amestec de substante si hormoni avand ca unic scop perpetuarea speciei ?! E traire si simtire deopotriva – doua suflete cautand sa fuzioneze in ciuda tuturor barierelor biologice si sociale … doua suflete care se servesc de piedicile inerente ale vietii in interiorul societatii … ?!
Iubesc! Sunt iubit! Accept viata asa cum este, o inteleg si caut sa ii eludez regulile desuchiate! Caut sa am un trup langa mine, si nimic mai mult?! Acum nu – desi a fost o vreme cand trupurile din patul meu se schimbau in fiecare noapte!!! Ce astept de la femeia pe care o iubesc?! Hmm !!!! O masa calda in fiecare seara, asternuturi curate si vreo 2 copii?! Categoric nu!!!Ce simt atunci cand ma gandesc la ....ea ??? Excitare sau un fior care, desi se manifesta senzorial, are origini mult mai profunde?

Iubesc si sunt iubit Iar dragostea e departe de a fi doar un schimb de substante!!!

... si cineva joaca zaruri cu destinele noastre.

… si joaca a capatat un sens …
Am invatat sa ne folosim de un limbaj pe care niciunul dintre noi nu-l mai folosise si, mai tarziu, am inceput sa ne ucidem - incet dar sigur – sa ne sufocam, sa ne imbatam cu regrete, sa ne ospatam cu reprosuri … sa ne desfatam, fiecare dintre noi, cu durerea celuilalt … apoi am cedat, pe rand, ispitei de a fi un intreg – si monstrul din noi a murit varsandu-si sangele pe altarul unei pasiuni … o flacara palpaie timid in calea vantului … o alta arde alimentata de … de visuri si dorinti impartasite fara retineri …

Prezentul!
Acum nu mai e decat o parere … de rau si poate … si un "poate" isi arata coltii, zgarie certitudinea care se agata cu disperare de un "dar daca… totusi?!" timid, nascut din harmalaia provocata de impactul dintre ura si dragoste.
… si totusi … febra diminetilor absente imi arde visele si ma face sa alunec neajutorat in bratele tale – alunga-mi seceta din carne, saruta-mi podul palmei si lasa-ma sa-mi trec degetele …peste frunte … peste ochi …peste ..... buzele mi-s uscate si … mi-am agatat pielea intr-un cui ruginit – mi-e teama – de injectii oricum nu am sa scap – prea curand – am sa ma inchin – icoanelor si ferestrelor deschise – le-am pus lacat – usilor spre – cer!!!

Cersesc intr-un metrou … iluzii cer, si in visul meu din urma te-oi lua intr-o calatorie printre contrarii, la limita de sus a pacatului de a fi om – cerul – si inapoi, la granita calcaielor vecine si rude prin alianta cu tarana – nascatoarea de rame!
Prea multe s-au spus … prea putine nu-s vorbele incarcate … si cand s-o sfarsi muzica sa nu uit sa sting lumina … E un singur drum spre taramul fagaduintei si o singura cale sa fiu altul si sa ma redescopar.
Femeie … atat de femeie … noapte buna … Eu nu am sa dorm! Somnul ucide ratiunea … iar eu vreau sa te vreau … vreau sa imi alergi prin minte si suflet, sa pot extrage radacina patrata din tine si apoi sa te transform intr-o rima alba, ca noaptea ce va sa vie, sa te cant intr-un arpegiu cu septima si cvarta marita – intervale disonante intru armonizare progresiva …